Să luptăm pentru familiile noastre!

Acestui fapt îi datorez formarea caracterului meu puternic. Niciodată nu am fost forţată să fac ceva împotriva voinţei mele, dar întotdeauna au fost aproape pentru ca în caz de insucces să mă ajute să mă ridic. Acasă însă nu aveau o situaţie de invidiat cum s-ar crede. Aveau de toate în afară de linişte. Tatăl meu este alcoolic, dar nu vrea să recunoască (...). Nu o dată am luptat cu el, nu o dată am plâns unul din cauza altuia, nu o dată am sfătuit-o pe mama să se despartă. Dar nu o dată am simţit  cât mă iubeşte şi câtă nevoie avem unul de altul pentru a ne desăvârşi spiritual – fiecare în ritmul său. Încă din adolescenţă am decis să-mi păstrez castitatea. Mai târziu datorită acestei reviste am intrat în Mişcarea Inimilor Curate şi mi-am încredinţat familia ocrotirii Sf. Iosif. Prin intermediul lui, m-am rugat în fiecare zi pentru un soţ bun – şi am fost ascultată: Mişcarea Inimilor Curate îmi dădea curaj şi forţă, pentru că depusesem jurământ celui mai bun Prieten şi nu-l puteam dezamăgi. Mi-am păstrat castitatea şi credinţa că Dumnezeu îmi va scoate în cale omul potrivit. Destul de repede pentru că deja în liceu, Domnul mi-a ascultat rugămintea dar eu pe atunci nu am crezut. Dumnezeu însă nu a renunţat, mi-a dat timp pentru a-mi înţelege inima. Cu timpul am înţeles că bărbatul pentru care mă rugam atât de aprig este aproape de mine. Din momentul acestei „descoperiri” până în momentul încheierii căsătoriei a mai durat un an. În luna mai, anul trecut am primit sacramentul căsătoriei luând ca martori pe Dumnezeu, familia şi prietenii. Sf. Iosif a vegheat asupra mea, pentru ca cel mai mare dar să-l ofer soţului. Am primit în schimb cel mai frumos dar la care nici măcar nu am visat – castitatea soţului meu! Binecuvântarea a început să coboare asupra familiei noastre foarte repede. Domnul în bunătatea sa şi încrederea în iubirea noastră reciprocă ne-a binecuvântat cu urmaşi. Nu ne-a lăsat însă fără probe şi au început noi încercări. Vroia să avem încredere în El până la capăt. Foarte repede s-a dovedit că sarcina mea este ameninţată. Condiţia purtării ei a fost statul în pat tot timpul sarcinii şi abstinenţa sexuală. A fost o perioadă foarte grea în viaţa noastră. Eu trebuind să zac, m-am simţit fără valoare şi de prisos. Soţul însă mi-a stat alături mereu, m-a ajutat, a avut grijă de mine şi îmi repeta că zăcutul meu este o misiune – aceea de a da viaţă copilului nostru. Am rezistat respectând toate condiţiile. Premiul pentru această tenacitate este fiica noastră care doarme acum alături de mine. Am născut-o ajutată de soţul meu. Acest eveniment important ne-a unit şi a întărit iubirea noastră.

Astăzi îi mulţumesc lui Dumnezeu, cu toate că ştiu că nu o dată va trebui să luptăm pentru ea. Acum însă nu-mi mai este frică de această luptă, pentru că ştiu că toate încercările pe care Domnul ni le dă pot fi depăşite – atunci când avem încredere în El. Dumnezeu binecuvântează familiile, deci să luptăm pentru El din toate puterile! Cândva un preot mi-a spus: „a fi soţie şi mamă este o vocaţie prin care poţi să te dăruieşti cu totul pentru cei apropiaţi”. Eu vreau să mă dăruiesc cu totul familiei mele. Astăzi ca soţie şi mamă îmi înţeleg părinţii şi cuvintele jurământului căsătoriei „...şi nu te voi părăsi până la moarte”.

Dragii mei, scriu această mărturie şi, vă rog, să credeţi că păstrarea castităţii are sens! Datorită ei ne-a fost mai uşor să rezistăm acele nouă luni şi să înţelegem ce este important în viaţă. Cea mai mare minune a curăţiei este luminiţa noastră – (lumina aprinsă de Dumnezeu pentru care îi mulţumesc din toată inima). Prea Sfântă Familie, ocroteşte familia noastră şi fii model de viaţă pentru noi! Prea Sfântă Familie, ocroteşte-ne pentru că ţie ţi-am încredinţat casa noastră! Amin.

O cititoare fidelă