Isus m-a vindecat de homosexualism

Autor: świadectwo

Mă cheamă Przemek, am 19 ani şi doresc să împart cu voi mărturia vindecării mele. Este vorba despre o problemă importantă care o constituie homosexualismul.

 

Aş vrea să depun mărturie despre felul în care Dumnezeu vindecă rănile şi pornirile care aparent nu se pot vindeca. In perioada gimnaziului şi a liceului eram ca fiecare alt băiat. Aveam prietene, cu una dintre ele am fost chiar un an şi jumătate. Cu adevărat mă simţeam îndrăgostit de ele. Totuşi în subconştient simţeam ceva ce mă îngrozea. Şi anume simţeam atracţie faţă de bărbaţi. La început a fost numai o fantezie „nevinovată”. Mai târziu însă, ca mulţi băieţi de vârsta mea, am avut probleme de curăţie. In timpul masturbării mă gândeam la alţi băieţi, de asemenea priveam pornografia gaylor. Odată am ajuns până la a face sex oral. Nu vreau să vă scriu şi alte detalii, căci nu despre asta este vorba aici. Acum când scriu despre trecut simt aversiune faţă de ceea ce am făcut, dar ştiu că numai scriind despre ce am simţit atunci şi ce schimbare a avut loc în mine pot să mărturisesc despre Îndurarea lui Dumnezeu. Simt dezgust faţă de ceea ce am făcut şi nu faţă de mine însumi, căci Satana ne condamnă şi ne acuză spunând că nu însemnăm nimic, că suntem scârboşi în ochii lui Dumnezeu. Adevărul stă puţin altfel. Cu toate că este dezgustător ceea ce facem în ochii lui Dumnezeu, El însă nu ne condamnă, ci ne îndeamnă să ne scuturăm – să ne reconvertim, pentru că altfel, singuri ne condamnăm prin faptele noastre: „La fel şi bărbaţii, abandonând raportul firesc cu femeia, s-au aprins de patimă unii pentru alţii; săvârşind neruşinarea bărbaţi cu bărbaţi, şi-au primit ei înşişi cuvenita răsplată pentru perversiunile lor” (Rom. 1,27). „Sau nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi: nici desfrânaţii, nici idolatrii, nici adulterii, nici cei cu perversiuni sexuale, nici homosexualii (...)” (1 Cor. 6,9).
 
Cu aceste fapte l-am rănit, în primul rând, pe Dumnezeu, dar în acelaşi timp, pe prietena mea, care nu ştia despre asta nimic şi pe mine însumi. Ce este lucru mai grav este că aparţin comunităţii creştine. Cred însă că acest lucru mi-a salvat viaţa. Consider aşa, deoarece la întâlnirea comunităţilor am putut să-L cunosc mai bine pe Dumnezeu. Acolo am văzut prin citirea Sf. Scripturi că Isus vindecă toate rănile – printre ele şi homosexualismul. Citând mai departe Prima scrisoare către Corintieni vedem clar: „Şi aşa eraţi unii dintre voi, dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost justificaţi în numele Domnului Isus Cristos şi în Duhul Dumnezeu lui nostru” (1 Cor. 6.9).
 
In aceste cuvinte am găsit speranţa. Poruncile ca şi cuvântul relevat de la Dumnezeu, ne slujesc pentru a ajunge în cer şi ce este important este faptul că sunt conforme naturii omului. De asemenea, scriind că homosexualismul este un păcat – rană şi nu iubire sunt pe deplin convins că aşa este!!!
 
Înţelegerea acestui fapt – cu toate că ştiu din proprie experienţă, că nu este uşor – este primul pas spre vindecare. De aceea, te rog, dacă ai asemenea înclinaţii: nu te lăsa păcălit că homosexualismul este ceva natural. Eu, care am fost într-o anumită perioadă homosexual ştiu asta foarte bine. Nu scriu asta pentru a te speria, ci numai pentru aceea că Dumnezeu mi-a hărăzit darul de a ieşi din păcat.
 
Te rog de asemenea, ca primul lucru pe care-l vei face, după citirea acestei scrisori, va fi să mergi să te spovedeşti. Chiar dacă ar fi să petreci în confesional câte două ore la trei zile, fă acest lucru!!! Dumnezeu doreşte fericirea ta, iar eu ştiu bine că homosexualismul este o piedică. Acest lucru îl poţi asculta atât în spusele lui Isus dar desigur simţi asta în tine, că tu nu eşti aşa şi vrei să te schimbi, numai că păcătuieşti mereu. Ţine minte , nu te lăsa doborât niciodată în cădere. Chiar şi Apostolul Petru cădea mereu: vrând să meargă pe apă a căzut, l-a renegat de trei ori pe Isus, cu toate că înainte de moarte a promis că nu-l va trăda. Dar Petru a fost mare pentru că s-a ridicat de fiecare dată. Nu contează de câte ori cazi, de câte ori te uiţi cu poftă la alt bărbat – important este dacă vrei să te schimbi, dacă vrei să te vindeci, dacă ştii să stai în faţa lui Dumnezeu şi să spui: „Doamne ştii că sunt un gândac în ochii Tăi. Sunt însă gândacul Tău. De aceea arată-mi îndurarea Ta şi vindecă-mă. Vezi că am căzut, dar doresc să mă ridic şi să merg mai departe – la Tine, Isuse Domnul Meu, Mântuitorul meu”.
 
Dacă nu eşti în stare să-ţi recunoşti slăbiciunile, dacă în interior nu simţi remuşcare, roagă-te pentru a o resimţi. Roagă-te pentru ca Dumnezeu să-ţi dăruiască harul remuşcării în inima ta. Doresc încă odată să subliniez faptul că Satana întotdeauna ne va condamna. Cu toate că de la vindecarea mea a trecut un an, Satana mă acuză mereu amintindu-mi cine am fost. Face asta pentru că a pierdut, iar Domnul a învins. Dumnezeu Însuşi în cuvântul său ne consolează spunând: „Dacă cineva este în Cristos este o creatură nouă: cele vechi au trecut, iată toate au devenit noi” (2 Cor. 5,17).
 
În încheiere doresc să rezum cele scrise. Ţine minte că Dumnezeu ne-a creat pentru a deveni sfinţi. Isus doreşte reconvertirea noastră şi face totul pentru ca aceasta să aibă loc. Pe Dumnezeu Îl îngrădeşte numai libertatea noastră.
 
De aceea, te implor: roagă-te. Chiar dacă nu înţelegi ce se întâmplă de fapt cu tine, oferă-te pe deplin lui Isus, căci El este Domnul nostru şi Viaţa noastră.
 
In al doilea rând: dacă eşti deja în faza de vindecare de către Dumnezeu – şi aici trebuie timp – ţine minte un lucru: Isus niciodată nu cedează. Atunci când cazi, El vrea să-ţi ofere mâna. De asemenea, nu o uita pe Fecioara Maria care este Mama noastră şi care doreşte fericirea noastră. Iar fericirea noastră este libertatea în Dumnezeu. Nu libertatea acestei lumi, ci libertatea lui Dumnezeu şi iubirea care face cu adevărat minuni.
 
Dacă simţi în inimă vină, aceasta se datorează Satanei, lui îi este frică că te pierde. Dar să nu te temi! Mergi la biserică, spovedeşte-te după fiecare cădere, adoră-L pe Isus, cere Duhului Sfânt darul libertăţii şi spune rozariul.
 
Ultima experienţă m-a învăţat că Satanei îi este frică de lucrurile sfinţite.
 
De aceea să ai cu tine rozariul, cruciuliţa, iconiţa în portofel şi luptă pentru a obţine libertatea Domnului, pentru curăţie, pentru vindecare şi eliberarea de păcat. Iar Dumnezeu aşa te va conduce încât singur vei fi uimit. Îţi va permite să iubeşti cu adevărat o femeie – cu adevărata lui iubire. Aş vrea să-ţi urez rugăciune fierbinte, o luptă consecventă, nu singur, ci împreună cu Dumnezeu. Mă rog pentru ca Dumnezeu să ofere fiecăruia care vrea să iasă din homosexualism, consecvenţă, iar celor care au inima de „piatră” să deschidă ochii, să vadă cât de îndurător este Dumnezeu şi să se cufunde în iubirea Lui, în harul lui Isus şi în inspiraţia Sfântului Duh.
 

                                                                                                                      Przemek

precedentă   |   următorul înapoi

Copyright © Wydawnictwo Agape Sp. z o.o. ul. Panny Marii 4, 60-962 Poznań, tel./ fax: 61/ 852 32 82 | tel. 61/ 647 26 86